A trait intr-un an cat altii intr-o viata. Sau poate chiar mai mult! Cunoscand-o pe Andreea Balan indeaproape, putem lesne afirma ca destinul sau isi urmeaza cursul sub semnul incercarilor, viata ei penduland mai ceva ca un balansoar, intre bucurii nemarginite si suferinte la limita tragediei. Ultimul an a fost ca un rollercoaster ametitor pentru ea si ar putea constitui subiectul unui serial dramatic, presarat cu probleme medicale grave si o casnicie destramata cat ai clipi. Un serial din care Andreea Balan, eroina principala, iese triumfatoare. Pentru ca inca nu s-a inventat problema care sa o darame!
Andreea, in urma cu zece luni infatisam chiar pe coperta VIVA! o familie fericita – tu, sotul tau si cele doua fete –, iar acum totul pare o simpla amintire… Cum au fost pentru tine aceste zece luni?
Ultimul an a fost pentru mine un rollercoaster emotional, in care am trecut de la normalitate la agonie, apoi la extaz si apoi iar la agonie. Ma refer la faptul ca aveam o relatie normala, frumoasa, care a fost data peste cap de evenimentele socante de la nasterea Claritei, un soc din care nici azi nu mi-am revenit complet. Apoi, pe patul de spital, eu am decis sa facem actele pentru casatorie si credeam ca suntem mai uniti ca niciodata, dar, de fapt, nu era asa. Credinta aceasta era doar in mintea mea. Apoi, schimbarea de comportament a sotului meu a venit ca un soc pentru mine. Iar faptul ca ma confrunt cu un divort atat de repede dupa nunta a fost din nou o tristete la care nu m-am asteptat niciodata.
In prima faza, am fost socata si suparata, si apoi, cand a trebuit sa ies public si sa confirm, am intrat pe mecanismul de shut down al emotiilor si am fost amortita emotional. Actionam doar in baza mintii, fara sa imi dau seama de ceea ce simt. De mic copil, ca sa pot sa trec peste socuri sufletesti, am avut acest mecanism de anihilare a emotiilor si am actionat in functie de ce imi spunea mintea. Pe social media nu am aratat ce am simtit cu adevarat, pentru ca nu am vrut sa spuna publicul ca ma victimizez. Unii oameni sunt rai si rad de suferinta ta.
Andreea, in doar noua luni, ai avut parte de doua evenimente care ar da peste cap orice om. Faptul ca ai fost la un pas de a-ti pierde viata si faptul ca ti s-a destramat casnicia. Te intreb direct… Cum ai rezistat si cum faci sa rezisti in continuare?
Tocmai ai lansat piesa „Am crezut in basme, in videoclipul careia ai purtat din nou rochia de mireasa. A fost oare doar un basm toata aceasta poveste? Nu te-a durut sa porti rochia de mireasa din nou?
Da, aceasta piesa spune exact ceea ce am simtit si cum a ajuns iubirea noastra. Sunt o familista convinsa si mi-am dorit mult o familie si doi copii. Iar acum mi se pare ca a fost doar o poveste, un basm, care s-a terminat. Intotdeauna mi-am pus sufletul in piesele mele si, desi a fost greu sa cant despre mine, totodata a fost ca o eliberare emotionala. Nu a fost usor, cand am filmat videoclipul, sa port rochia de mireasa, si nu a fost usoara nici filmarea in sine, deoarece tot clipul este plin de simboluri si prezinta etapele despartirii. Mai intai, socul, prin impietrirea emotionala (sunt prezentata ca o statuie), apoi suferinta ? printr-o scena in care sunt imbracata in rosu, apoi faptul ca ma privesc in oglinda, in rochia de mireasa, si ma vad rupta in bucati, iar pe urma renasterea, printr-un fluture pe care il port la gat, fiind pe jumatate goala, imi arata vulnerabilitatea. Iar ca statement al videoclipului este tabloul Picasso ? „Garcon a la pipe, recreat cu mine. Este una dintre cele mai puternice piese, emotional vorbind, pe care le-am interpretat vreodata. Dupa ce am terminat filmarile clipului, am plans, deoarece eram epuizata sufleteste.
Au trecut deja cateva luni de cand au aparut zvonurile ca ai probleme in casnicie. Nu stiu de ce, dar am impresia ca si tu ai fost luata prin surprindere de felul in care a involuat casnicia ta, nu numai noi…
Da, a fost un adevarat soc, pentru ca a venit mult prea repede dupa nasterea Clarei, iar acea rana sufleteasca nu se vindecase.
Andreea, s-a scris destul de mult in presa despre divortul vostru si as vrea sa facem lumina cu adevarat. Asadar, as vrea sa luam cumva totul in ordine cronologica. Uite, eu am participat la nunta voastra si recunosc acum, public si in premiera, ca nu sunt fan al acestui gen de evenimente. Dar am venit luni la redactie si le-am povestit colegelor ca mi-a placut, tocmai pentru ca voi, ca miri, ati aratat ca v-ati bucurat si ca ati savurat din plin acel eveniment. Cum era relatia dintre tine si George atunci, la inceput de septembrie, cand ati facut nunta?
Desi ani la rand am refuzat sa fac nunta, am luat decizia de a ne casatori la Starea Civila pe patul de spital, cand eram legata la aparate, deoarece socul de a fi intre viata si moarte a fost foarte mare. Relatia noastra era foarte OK inainte de nunta si chiar si dupa. Dar, intr-adevar, mai mult eu mi-am dorit ca nunta sa arate si sa fie ca in basme.
Mai pleca la prieteni, dar destul de rar. Numai ca, in decembrie, pleca si venea spre dimineata si era destul de rece. In tot acest context, eu faceam noapte alba cu fetele, deoarece se trezeau pe rand sa pape lapte si pendulam intre camerele in care dormeau. Noaptea, era nevoie sa fim amandoi si ne facuseram un program anume. Fiecare dormea cu una dintre fetite, avand in vedere ca ambele se trezeau sa bea lapte, Clara de trei-patru ori, chiar.
Ce le-ai spus, ce le-ai explicat fetelor, pana in momentul de fata? Ce stiu ele ca se intampla intre parintii lor? Ce le spui cand ele intreaba de tatal lor?
In primul rand, Clara nu vorbeste, deci nu intreaba, iar Ella, la trei ani, stie ca tati lucreaza si ca vine sambata. Ea nu poate intelege cuvantul despartire si, pentru psihicul ei, e mai bine sa stie acum ca tati lucreaza si ca acesta este motivul pentru care nu mai doarme cu noi. Cel mai greu imi este, si chiar imi dau lacrimile, atunci cand Ella imi spune ca ii este dor de el sau cand imi spune ca isi doreste sa vina sa o vada ma- car putin si ca, ulterior, poate pleca inapoi la munca. Apoi, cand o privesc pe Clara, de asemenea ma intristez, deoarece el nu a fost atat de prezent in viata ei cum a fost cu Ella. Mi se rupe sufletul in doua, deoarece stiu ca ele nu vor avea o familie normala, cu mami si tati in casa, si stiu ca eu trebuie sa compensez cum pot lipsurile acestea emotionale. Ambele vor resimti lipsa lui, dar diferit.
sursa: viva.ro
Comenteaza articolul
comments