„Cine poate intelege mai bine suferinta decat cel care trece prin ea?”, spune Andreea Nichita. Tanara a reusit sa promveze in acest an examenul de rezidentiat si a dovedit tuturor ca visele pot deveni realitate.
Andreea Nichita are 25 de ani si este din Iasi. Desi a fost obligata de soarta sa traiasca in scaun cu rotile, tanara nu s-a lasat doborata de viata. Andreea Nichita a reusit sa promoveze examenul de rezidentiat pe domeniul Dermatovenerologie, iar acum a inceput deja munca in spital. Ea a reusit sa treaca peste prejudecatile celor din jur si sa invinga un sistem dur.
„Cei 6 ani de facultate au trecut mult mai repede decat ma asteptam, insa trebuie sa recunosc ca nu a fost usor. Au fost sesiuni grele si obositoare, dar toate m-au invatat ca un medic trebuie sa se dedice in totalitate profesiei sale. Marea majoritate a colegilor mei m-au tratat normal, m-au ajutat si au stiut sa imi ofere mereu o vorba buna sau un sfat. Atat profesorii, cat si colegii au fost surprinsi de ceea ce imi propusesem, dar cred ca vointa si curajul meu i-au convins. Chiar daca am absolvit doar de cateva luni, deja le simt lipsa colegilor si a orelor de curs. Am fost acolo zi de zi, si cu siguranta am avut ceva de invatat de la fiecare”, a povestit Andreea Nichita, potrivit bzi.ro.
Desi la nastere parea un copil perfect sanatos, odata cu trecerea anilor, parintii au observat unele modificari la modul in care Andreea mergea. Dupa mai multe investigatii si mult timp pierdut prin spitale, ea a fost diagnosticata cu o boala genetica numita Amiotrofie spinala tipul III.
„Boala a debutat usor, dar sigur si aproape ireversibil. Mergeam mai incet comparativ cu ceilalti copii de varsta mea, urcam scarile cu dificultate, si mai tarziu, spre adolescenta, mi-am pierdut abilitatea de a merge independent. Toata copilaria mi-am petrecut-o prin diferite clinici pentru a afla un diagnostic cert, desi, de cele mai multe ori, diagnosticele erau diferite, la fel ca si tratamentele indicate. In anul 2007, dupa un consult in China, mi s-a confirmat diagnosticul. Tot atunci am inceput si terapia cu celule stem si OEC, dar fara sa obtin imbunatatiri.
Un an mai tarziu, in 2008, am fost supusa unei noi incercari: operatie de ocluzie intestinala care mi-a adus ca si bonus starea de soc septic. Dupa o lunga perioada de repaus, incercand sa ma ridic, mi-am dat seama ca am pierdut tot ceea ce obtinusem prin kinetoterapie. (…) Avand in vedere situatia mea, mi-am dorit o meserie stabila, in care sa interactionez cu oamenii si sa pot sa ii ajut. Cine poate intelege mai mult suferinta, decat cel care trece prin ea? Consider ca abilitatea de a asculta ti intelege pe cel in suferinta este enorm de importanta si contribuie la tratamentul oricarei patologii. Cu siguranta aceste calitati ma vor ajuta sa devin un medic bun”, a explicat Andreea Nechita.
sursa: cancan.ro
Comenteaza articolul
comments
YabbMusic.Ro Te energizeaza cu cea mai buna muzica
