Ziua de Florii e speciala pentru Andreea Marin

Ziua de Florii ii aminteste Andreei Marin de mama ei, care i s-a stins in brate cand ea era copil si pe care o chema Violeta. Acelasi nume i-a fost pus si ei la botez, apoi vedeta a ales sa-l dea mai departe fetitei sale cu juratul de la “X Factor” Stefan Banica, Ana Violeta, care acum are 10 ani. Andreea ne-a povestit despre legatura puternica dintre ea si mama ei, continuata in prezent de ea si Violeta.

Ziua de Florii are o semnificatie speciala pentru familia ta, intrucat tu si Violeta purtati numele de floare al mamei tale. Cum era aceasta sarbatoare in copilaria ta? Cum aratau aniversarile la comun: mama si fiica?

Andreea Marin: Suntem Violete din mama in fiica, mama purta acest nume, apoi eu l-am mostenit, Andreea Violeta ma numesc, si l-am daruit mai departe fiicei mele, Ana Violeta. Imi amintesc duminicile de Florii din copilarie, cand prin traditie mergeam cu parintii intr-o padure din apropierea orasului Roman, unde m-am nascut, si era o bucurie sa culegem violete, dar si branduse si ghiocei. Iar masa in familie, de Florii, avea acea energie pozitiva a inceputului de primavara, iar soarele parca avea mai multa putere si o lumina binefacatoare in acea zi.
Mama ti-a marturisit de ce a ales acest prenume pentru tine?

Cred ca a decis impreuna cu tata, care o iubea nespus de mult, si au simtit sa imi daruiasca si mie numele ei.

Ziua de Florii ii aminteste Andreei Marin de mama ei: “exista asemanari fizice notabile intre noi”
La randul tau, ai pastrat traditia si ai dorit ca fetita ta sa il poarte. Ce stie Violeta despre aceasta alegere?

In cazul meu, numele a fost daruit fetitei mele dintr-un motiv mult mai profund, de data aceasta in amitirea si in onoarea mamei mele, care e inger inca de cand eu eram copil. Intamplator sau nu, nu doar numele este firul care ne leaga, dar ne si asemanam foarte mult. Bunica, mama si fiica au aceeasi energie pozitiva creatoare, aceeasi pofta de viata, de asemenea exista si asemanari fizice notabile intre noi. Fiica mea are ochii albastri, insa, nu caprui, precum ii am eu, mosteniti de la mama, dar statura, forma corpului, atitudinea sunt aceleasi, ma si mir uneori si cand o privesc pe Violeta mea, ma vad din nou copilul de odinioara, asa cum eram la varsta ei.

Din nefericire, destinul te-a privat de la o varsta frageda de mama, iar pe Violeta de bunica. Ce amintiri i-ai impartasit Violetei despre ea?

Violeta stie adevarul despre pierderea tragica a bunicii ei, e o poveste cu intelesuri pe care are dreptul sa le cunoasca, ea e cu un an mai mare acum decat fetita ce eram eu odinioara, cand mama s-a stins in bratele mele. Are dreptul sa stie si imi doresc sa aprecieze faptul ca parintii ei sunt in viata, ca o iubesc, o sprijina, are parte de prezenta lor, spre deosebire de copiii care, ca si mine, au crescut fara caldura mamei, lucru care iti afecteaza viata in mod deosebit.

Obisnuiesti sa incepi ziua de Florii cu un moment in memoria mamei? Mergi la biserica? Respecti obiceiurile cu impartirea de bucate in memoria celor dragi?

Da, respectam traditia si petrecem Floriile in familie, anul acesta vom fi undeva la tara, impreuna cu sora mea si sotul ei, cu verisorii Violetei, ne place mireasma de iarba proaspata, bucuria de a petrece timp in livada si departe de zgomotul orasului. Iar pe dealul opus celui pe care se afla casuta unde vom fi, la tara, se afla biserica. E un sentiment de liniste, pace, curatenie interioara.

Ai dezvaluit, la un moment dat, ca Violeta se pricepe foarte bine la surprize. Cum arata ziua in care voi doua va serbati? Aveti vreun plan stabilit sau fiecare e pe cont propriu la capitolul daruri?

Da, ma mosteneste si in privinta suprizelor, deja m-a iscodit sa vada ce mi-ar placea, nu prea am putut sa o ajut, caci nu de lucruri am eu nevoie, ci de sufletul plin. Iar ea e foarte creativa si stie sa ma emotioneze prin darurile facute cu mana si cu mintea ei.

sursa: libertatea.ro

Comenteaza articolul

comments