Marturisesc, am stat mult timp blocata in fata hartiei si am rupt foi, pe jumatate scrise, inainte de a asterne povestea Anei, asa cum ea urmeaza.
E impotriva regulilor jurnalisticii, caci nu prea se cade sa scrii folosind persoana I, dar Ana, am descoperit, e importanta mai ales prin urma pe care ea o lasa in oameni. Ea nu mai poate vorbi; te pironeste cu privirea sau iti zambeste. E modul ei de a comunica.
Povestea despre ea trebuie sa fie spusa la fel. Dincolo de canoane. Curaj, citeste mai departe, nu e o poveste despre suferinta, e o poveste despre iubire, despre nerenuntare si despre lucrurile cu adevarat importante din vietile noastre. Patul cu cearsafuri roz Inainte sa plec la spital, am intrat inca o data pe pagina de Facebook a Anei. Ultima ei postare e din 15 noiembrie 2015. Doua saptamani mai tarziu, Ana a fost spulberata pe trecerea de pietoni de langa Valea Lupului, iar viata ei s-a rupt atunci in doua: inainte si dupa accident. Inainte de accident, Ana era o adolescenta de 15 ani care posta poze amuzante si scria „I swear my brain is 70% song lyrics” (n.r. – „Jur ca 70% din creierul meu este cu versuri din cantece”).
Acum, impietrita in platosa tetraparezei spastice, Ana nu mai poate vorbi decat cu privirea. Cea cu care sfredeleste in ochii tai, fara teama, pana ajunge direct in inima. Ca si cum sufletele ar putea vorbi intre ele si fara de cuvinte. Cand am ajuns in salonul de la Centrul de Recuperare pentru Copii Dr. Nicolae Robanescu, patul Anei era gol. Chiar langa usa, sub plasma tv montata pe perete, invelit in cearsafuri roz. Ana va implini in mai 19 ani, dar pentru mama ei ea a incetat, cumva, sa mai creasca; e aceeasi fetita neajutorata care acum 16 ani se agata cu manutele de gatul ei, cand au luat-o de la casa de copii. Luminatorul cu patimile lui Hristos Patul cu cearsafuri roz e gol, Ana e la o sedinta de fizioterapie. Si pana cand ea va termina, stau de vorba cu Maria Olariu pe o bancuta de pe hol. Deasupra noastra e un luminator cu sticla troienita. De trei ani, Ana n-a mai vazut zapada. „I-am luat azi cu palma de pe pervazul ferestrei si i-am pus pe mana, dar n-a avut nici o reactie”, imi spune mama ei.
Marginea luminatorului e in forma de cerc pe tavan, iar pe inel sunt prinse tablouri cu patimile lui Hristos. Aici, jos, sunt alte patimi, ale unor copii care vin in Centru ca sa lupte pentru viata lor. Pentru fiecare pas, pentru fiecare pumn inchis si pentru fiecare moment de constienta. Pe partea stanga, holul e plin de scaune cu rotile care asteapta sa-i duca pe copii la sedintele de terapie. Ana se intoarce intr-un astfel de carut.
Cei care vor sa o ajute pe Ana o pot face donand in conturile Fundatiei Ringier, cu mentiunea „Ana Maria Tanasa”: RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176 (donatii in RON) ROO2 RZBR 0000 0600 1552 6177 (donatii in EURO) Ambele conturi sunt deschise la Raiffeisen Bank.
Povestea intreaga aici.
Comenteaza articolul
comments
YabbMusic.Ro Te energizeaza cu cea mai buna muzica
