Ce se va intampla cu anul scolar? Solutiile care ar putea fi aplicate. Ce spun specialistii

Specialistii in educatie de la Universitatea din Bucuresti sustin ca finalizarea acestui an scolar si universitar este posibila. Iata care sunt variantele

Educatia este unul dintre sectoarele cele mai afectate de situatia actuala chiar daca, in mod firesc, la nivelul perceptiei publice, lucrurile nu par sa stea asa. In prima instanta, atentia noastra este acaparata de problemele vizibile ale momentului (criza medicala si evolutia exponentiala a acesteia) si de perspectivele generice pe termen mediu si lung, legate de securitatea materiala (iminenta crizei economice).

„Inchiderea” scolilor si a universitatilor reprezinta, pentru orice perioada istorica si pentru orice societate, o masura extrema, cu consecinte majore, mai ales pe termen mediu si lung. Sistemele educationale sunt mecanisme fundamentale care asigura nu doar formarea tinerei generatii, dar si stabilitatea familiala, ordinea sociala si dezvoltarea economica, in acord cu valori durabile, a caror importanta o semnalam chiar acum. Nivelurile educatiei sunt organic legate atat intre ele (prescolar, gimnazial, liceal/ secundar superior, universitar, postuniversitar), dar si cu celelalte sisteme sociale (economia, piata muncii, sistemul de protectie sociala, comunitatile si administratia publica centrala/ locala etc). Fiecare treapta a educatiei este o piesa a acestui mare domino care este societatea romaneasca in ansamblu. Interventia asupra fiecareia dintre piesele sistemului de educatie are repercusiuni in lant asupra intregului sistem social, asupra Romaniei in ansamblu. Piesele unui domino pot fi miscate, rearanjate usor, dar nu trebuie bruscate, pentru ca pot produce efecte catastrofale asupra intregului ansamblu.

Specialistii in stiintele educatiei de la Universitatea din Bucuresti (Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei) au evaluat scenariile publice aflate in dezbatere in Romania cu privire la evolutia anului scolar si universitar, au analizat optiunile propuse in alte sisteme de educatie din lume, aflate in acelasi tip de dificultate, si au revazut in literatura de specialitate comportamentul decizional al guvernantelor centrale din educatie, in momente disruptive, de intrerupere temporara a studiilor, din motive de forta majora.

Noi ne aflam acum in situatia de inchidere a scolilor si a universitatilor pentru tot ce inseamna instruire directa, fata in fata, in paralel cu tentativa de a continua studiile in mediul online. Tocmai aceasta migratie in online, tocmai digitalizarea fortata care, in mod evident, se face cu ”viteze diferite” de la o comunitate la alta, de la o scoala/ universitate la alta, de la un profesor/ elev la altul, a condus la dezbateri ample si la aducerea in discutie a optiunii de a ingheta anul scolar/ universitar. Aceasta optiune a fost negata public de Ministerului Educatiei si Cercetarii. Consideram insa necesara configurarea pana la capat a unui scenariu post-criza, care sa fie realist, fezabil si echitabil pentru toti, aducand in plus stabilitatea familiala si socio-economica despre care vorbeam.

Al doilea semestru a inceput, in invatamantul preuniversitar, la data de 13 ianuarie, iar finalul oficial este prevazut pentru 12 iunie pentru toate clasele, cu exceptia celor de final de ciclu: clasa a VIII-a termina scoala pe 5 iunie, iar ultima clasa de liceu finalizeaza pe 29 mai.

Daca facem niste calcule simple, luand in considerare cele mai bine de doua saptamani de vacanta de Paste (4-21 aprilie) si zilele libere de 1 mai si 1 iunie, practic, in termeni absoluti, clasa a VIII-a ar avea un an scolar in conditii clasice, cu interactiune directa, mai scurt cu aproximativ 2 luni, iar clasele finale de liceu cu aproximativ 1 luna si trei saptamani. Toate celelalte clase ar avea o intrerupere a invatarii clasice de doua luni si o saptamana. Aceste perioade inseamna undeva intre 2% si 5% din intregul ciclu de studii. Nu este putin, dar nici nu este foarte mult, mai ales ca multe activitati sunt compensate in sistem online. Desigur, Ministerul Educatiei trebuie sa faca eforturi semnificative pentru a asigura elevilor din grupurile dezavantajate contactul cu scoala si o forma de invatare care sa nu adanceasca si mai mult, in aceasta perioada, decalajele si inechitatile existente.

In majoritatea universitatilor, studiile din cel de-al doilea semestru au fost reluate la data de 6 ianuarie (cu mici diferente, date de autonomia universitara). Daca socotim si aici vacanta de Paste si faptul ca anii terminali finalizeaza studiile mai devreme (incepe sesiunea de examene si apoi sunt prevazute examenele de finalizare a studiilor), avem o situatie oarecum asemanatoare, cu „pierderi” chiar mai reduse decat in invatamantul preuniversitar. In plus, invatamantul superior are o capacitate mai mare de a genera invatare in mediul virtual iar studentii, beneficiind de consiliere si orientare potrivita, se pot angaja in experiente consistente de invatare individuala.

Nu insistam acum asupra invatarii de acasa, a „mutarii” fortate in zona digitala, a eficientei, a echitatii si a altor criterii de analiza a noului mod in care educatia incearca sa supravietuiasca. Ceea ce dorim sa sustinem aici, pe baza cifrelor de mai sus, dar si a modelarii comportamentelor in perioadele de criza, este faptul ca anii terminali pot si trebuie sa incheie semestrul, anul scolar/ universitar si ciclul de studii intr-un interval cat mai rezonabil, in acest an calendaristic.

Pentru a se putea realiza acest lucru sunt necesare cel putin doua masuri:

revizuirea rapida a programelor si a tematicilor pentru examenele de finalizare a studiilor, astfel incat acestea sa nu cuprinda materia care trebuia parcursa dupa data de 11 martie 2020.

Nu este rezonabil sa anulezi ani de zile de studiu ai unui ciclu de educatie, pentru mai putin de doua luni, sau cat va fi nevoie ca scolile sa faca educatie online. Competentele si continuturile care erau planificate pentru aceasta perioada vor fi scoase din programele de examen si pot fi parcurse prin invatare online, acolo unde este posibil, dar vor fi reluate si consolidate in anul imediat urmator de studiu. Acesta ar putea, eventual, sa inceapa mai devreme, exact cu abordarea acestei parti a materiei;

identificarea unor modalitati flexibile evaluare de parcurs si de examinare finala; astfel, universitatilor trebuie sa li se dea autonomie si posibilitatea de a organiza examenele de licenta si disertatie in acele modalitati pe care le considera potrivite, inclusiv online (sustinerea lucrarilor) si de a identifica modalitati de testare/ evaluare finala adaptate pentru acest context (platforme securizate de testare standardizata, evaluari orale online, predarea unor proiecte si portofolii in platformele de invatare utilizate etc.). In invatamantul preuniversitar, evaluarea curenta si notarea pentru incheierea situatiei scolare se poate face in conditii asemanatoare, mai ales prin utilizarea metodelor alternative de evaluare: proiecte, portofolii, interviuri realizate cu ajutorul tehnologiei. Pentru examenele finale de Evaluare Nationala si Bacalaureat pot fi identificate si aprobate rapid modalitati eventual simplificate si flexibile de evaluare: testare standardizata pe platforme securizate – exista deja practici diverse in acest domeniu, precum testele de certificare a competentelor de limba straina –, extinderea timpului de evaluare, examinare orala online sau fata in fata, in conditii de distantare fizica – sali mari – etc. Se pot identifica inclusiv modalitati de testare la scoala, folosind versiuni simplificate/ semi-standardizate de testare, cu o programare a examenului pe grupe mici, pe parcursul mai multor zile, pentru a respecta normele de distantare, pentru cei care nu pot avea acces la tehnologie/ nu au abilitati digitale suficient dezvoltate.)

Singurul scenariu alternativ aici, daca se prelungeste perioada de izolare si, implicit, de educatie online si exista probleme de masa cu privire la sanatatea populatiei, este de a amana data propriu-zisa a examinarii finale pana catre finalul anului scolar/ universitar (septembrie).

Se pot analiza diverse versiuni si scenarii, dar credem ca toate ar trebui sa aiba ca scop finalizarea anului scolar si universitar actual, organizarea si parcurgerea tuturor formelor de admitere si absolvire, trecere in cicluri de studii superioare si inceperea noului an scolar si universitar in toamna sau, cel mai tarziu, spre finalul anului 2020. Atunci cand ne confruntam cu situatii de criza, masurile sistemice ar trebui sa se concentreze atat pe managementul situatiei curente, dar mai ales pe optiunile de iesire din situatia critica si de functionare post-criza.

In mod legitim, observam cu bucurie ca atentia si energia celor mai multi sunt acum centrate pe a asigura acces la continuarea educatiei prin intermediul tehnologiei. Orice astfel de initiativa trebuie incurajata si sustinuta, nu doar ca instrument de ”supravietuire educationala”, ci si ca modalitate de a contribui, cum am mai aratat, la stabilitatea emotionala si sociala a copiilor si a familiilor, dar si a cadrelor didactice.

Consideram insa ca, la fel de importanta trebuie sa fie si preocuparea de a mentine functionalitatea sistemului, astfel incat copiii de clasa a VIII-a sa poata finaliza gimnaziul si sa poata incepe un nou an scolar la liceu in 2020, elevii din anul terminal de liceu sa poata participa la Bacalaureat si, pe baza rezultatelor, sa incerce continuarea studiilor in invatamantul superior sau in cel tertiar non-universitar (sau sa isi caute un loc de munca, daca vor decide aceasta cale).

La fel, studentii care finalizeaza studiile de licenta, master sau doctorat trebuie sprijiniti sa poata sa isi obtina certificarea finala, pentru a continua studiile si/ sau pentru a participa, ca angajati sau antreprenori, la reconstructia economica si sociala post-criza.

Eventuala „inghetare” a anului scolar si a celui universitar ar genera un efect de domino aproape imposibil de gestionat, cu dificultati logistice legate de spatii, probleme de incadrare si acoperire cu resursa umana necesara, provocari pedagogice imense generate de suprapunerea unor generatii „inegale”, la care se adauga o serie de cheltuieli considerabile, importante pentru economia nationala.

Toata aceasta argumentare de mai sus se aplica, evident, si elevilor/ studentilor care nu sunt in ani de finalizare de ciclu, pentru care cu atat mai putin se poate justifica o eventuala inghetare a anului. Astfel, pentru invatamantul preuniversitar materia de studiu ramasa poate fi reportata pentru anul urmator, (astfel incat sa nu se adanceasca inegalitatile si inechitatile din sistem) continuand, totodata, cresterea capacitatilor de lucru in mediul virtual (suport logistic, formare, asistenta si consiliere, asigurarea accesului). In invatamantul superior este nevoie de decizie institutionala, in functie de situatie. In tot acest timp, invatarea ar trebui sa continue cu ajutorul tehnologiei, iar unde sunt dificultati majore (unele practici, laboratoare etc.) sa fie identificate creativ solutii pentru a diminua la maximum perioadele necesare pentru recuperare.

Specialistii in stiintele educatiei de la Universitatea din Bucuresti considera ca dezavantajele si pierderile pe care le-am avea in urma inghetarii anului scolar si a celui universitar sunt incomparabil mai mari decat asumarea unor masuri de flexibilizare, de agilitate institutionala care sa mentina linistea familiilor, ordinea sociala, fluxul de forta de munca si, nu in ultimul rand, starea de bine a elevilor si a studentilor. Cei care nu au avut acces la tehnologie (logistica) sau la competente pentru invatarea online, pot intra in programe remediale focalizate, pe parcursul anului urmator. Exista, in mod clar, solutii si chiar unele compromisuri foarte rezonabile, care merita facute in acest context in care o inghetare a anului educational ar antrena un efect de domino.

Principala obligatie morala, de echitate, este sa nu punem copiii, tinerii si familiile lor, societatea in ansamblu, intr-o situatie de precaritate, de risc si de incertitudine majora, ca urmare a acestei perioade turbulente, cu provocari fara precedent. Adaptabilitatea, flexibilitatea, agilitatea si capacitatea de a gestiona situatii de risc sunt competente de secol 21 pe care incercam sa le formam celor care invata.

Avem obligatia sa le demonstram ca noi, cei care facilitam si coordonam programele de studiu, dar mai ales decidentii din educatie, avem aceste competente si le putem aplica si demonstra tocmai cand nevoia este atat de mare. Este nevoie sa ne ridicam odata cu aceasta provocare si nu sa ne lasam coplesiti de magnitudinea ei! Putem muta cu finete piesele dominoului, fara a strica arhitectura, fara a genera efecte care sa amplifice si sa prelungeasca perioada de criza.

Material realizat de o echipa de specialisti in stiintele educatiei din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, coordonata de prof. Lucian Ciolan, Prorector si cadru didactic al FPSE, Universitatea din Bucuresti si de catre prof. Romita Iucu, Presedintele Consiliului de Orientare si Analiza Strategica si cadru didactic al FPSE, Universitatea din Bucuresti.

sursa: kanald

Comenteaza articolul

comments