Anamaria Prodan ar putea renunta la impresariat pentru a fi…gospodara.

Anamaria Prodan ar putea renunta la impresariat, fiindca ar avea cum sa castige bani – chiar o multime! – de pe urma fermei pe care ea si sotul ei, Laurentiu Reghecampf, au pus-o la punct. Impresara fotbalistilor ne-a marturisit ca a deprins de la bunica ei din Dabuleni toate muncile pamantului si pe cele ce tin de cresterea si ingrijirea animalelor. Munci de care si-a amintit cand a inceput filmarile la “Gospodar fara pereche”, emisiunea pe care o va prezenta la PRO TV.

Se pare ca ai putea face oricand schimb de experienta cu fermierii de la “Gospodar fara pereche”… Cum v-a venit, tie si lui Laurentiu, ideea sa cresteti porci?

Anamaria Prodan: Sincera sa fiu, ferma a fost ideea lui Laurentiu. Eu preferam sa merg la tara si sa imi iau tot ce aveam nevoie de acolo. El si-a dorit ceva al lui, personal, a vrut sa aiba porcii lui, vacile lui, oi, pauni, prepelite, pui, si-a comandat tot felul de porci din toate colturile lumii. Este o pasiune veche, dar care se imbina perfect cu gatitul, pentru ca lui ii si place foarte mult sa gateasca.

Vindeti in Romania porcii de la ferma? Spuneai ca e vorba despre o rasa mai rara…

Deocamdata, Laur isi doreste sa aiba foarte multi porci, cred ca de-abia dupa va incepe si partea de vanzare. Mai intai, incercam sa dezvoltam ferma astfel incat sa existe o diversitate foarte mare de animale.

Dar altceva din ce produceti acolo v-ati gandit sa vindeti?

Oua, branza, lapte o sa incepem sa vindem, pentru ca nu mai suntem cu totii acasa si avem atat de multe animale, incat trebuie sa dezvoltam si partea de comert, altfel se strica si e pacat de toate produsele. Sunt incredibil de gustoase, 100% naturale!

Ce stii sa faci dintre toate muncile necesare intr-o gospodarie de la tara sau de la o ferma?

Eu am noroc ca am crescut la tara. Legumicultura, ingrijirea animalelor, recoltat, plantat, semanat, eu le stiu pe toate. Dupa ce am plecat de la bunica mea, la 9 ani, sincera sa fiu, n-am mai participat la muncile astea, iar acum, la filmarile de la “Gospodar fara pereche”, descopar ca totul e ca mersul pe bicicleta: nu se uita niciodata!

Ce ti se pare cel mai frumos la tara, ce momente si lucruri gusti cel mai mult?

Toate momentele sunt de vis la ferma si cred ca un om normal, unul care nu are atata zbucium precum am eu in viata, viseaza la astfel de momente: sa te trezesti dimineata, sa cante pasarelele, sa fie liniste, sa auzi bondarii prin curte, sa mananci afara, sa dormi afara! Imi amintesc si acum cand eram mica si scotea mamaia patul pe prispa atunci cand era foarte cald si dormeam afara… era de vis! Momentele vietii de la tara sunt de neuitat.

Vorbeai recent despre casuta si gradina din Dabuleni… Nimeni nu se poate gandi la Dabuleni fara sa-i fuga mintea la pepeni…

La Dabuleni, aveam palageni, adica rosiile alea mari care crapau din cauza soarelui, cu un gust atat de bun, pe care nu l-am mai simtit de multi ani. Mancam direct din gradina, le stergeam de rochita si le mancam ca pe mere. Pepenii, la fel! Spargeam pepenele de pamant si eu mancam repede cocosul, iar mamaie tipa dupa mine ca distrug toti pepenii si mananc numai miezul. Iar pepenii galbeni, Doamne! Unii imi aduc aminte ca erau inecaciosi, nu mai puteam sa respir si trebuia sa beau multa apa. Din ceilalti muscam de cateva ori si ii aruncam inapoi pe camp. In copilarie, mi-am luat cateva batai de la mamaie pe tema risipei pepenilor. Si acum mananc lubenita – noi asa ii spunem – de la Dabuleni.

Acum, ca Laurentiu e plecat, cine se ocupa de ferma?

Cat a stat in Romania, Laur se ducea in fiecare dimineata, pe la 6.30-7.00, acolo. Statea cu ciobanii, hranea animalele, vorbea cu ele, tot tacamul. Acum, ca a plecat, au ramas angajatii. Eu ma duc rar, nu pentru ca e departe, ci pentru ca nu am timp. Ce ne ajuta foarte mult este faptul ca stim ca oamenii de la ferma sunt de incredere si ca ne putem baza pe ei si pe experienta lor.

sursa: libertatea.ro

Comenteaza articolul

comments