Stefan Banica vorbeste in premiera despre cei 35 de ani de cariera si despre copii.

A mostenit talentul de la tatal lui, regretatul actor Stefan Banica, si nu a conceput ideea de a nu imbratisa aceeasi cariera. Desi multa lume ar putea crede ca acest fapt l-a ajutat, adevarul este ca s-a lovit de multe piedici. Stefan Banica ne-a povestit despre inceputurile lui in teatru si film, despre faptul ca ambii copii sunt atrasi de zona in care el activeaza, dar si despre modul in care sotia lui, Lavinia, l-a anuntat ca va fi pentru a treia oara tata.

Actoria presupun ca a fost o alegere fireasca. Te-ai consultat cu tatal tau, cum l-ai anuntat si cum a reactionat cand a aflat ca vrei sa ii calci pe urme?

Tatal meu nu a fost foarte incantat de propunerea mea, pentru ca, la vremea respectiva, nu-i demonstrasem nimic, in sensul ca m-ar fi interesat cu adevarat aceasta profesie, care nu e deloc usoara si, evident, se gandea si la povara numelui, pe care trebuia s-o duc in spate. Mi-a spus ca aceasta profesie imi va ocupa tot timpul, si pentru asta trebuie sa fiu dedicat si constient de sacrificiile pe care le voi face in viata mea personala. Asta in cazul in care voiam sa fiu un actor de prima linie. Sfaturi pe care le-am respectat si le respect si acum, pentru ca asa am simtit. Dupa 35 de ani de cand fac aceasta meserie, gandesc la fel.

Apropo, cu cine te-ai pregatit pentru admiterea la facultate? Ai avut emotii la examen?

loading...
Cu un mare actor si un mare profesor, pe numele sau Petrica Gheorghiu, care a stiut, la varsta de 17 ani si cateva luni, cat aveam atunci cand am dat examen la Institutul de Teatru, sa ma puna in valoare cu un repertoriu care se potrivea cu adolescentul de atunci, un lucru extrem de important ca sa fii credibil. Am avut mari emotii la admitere. Prima proba, eliminatorie, era de poezie, iar eu ma pregatisem cu doua sau trei poezii si, cand comisia, din care facea parte si Olga Tudorache (Dumnezeu s-o ierte!), m-a oprit dupa prima poezie, mi-a stat inima in loc si am crezut ca am picat. De fapt, nu mi-am imaginat ca oamenii s-au lamurit dupa prima poezie, ca nu a mai fost nevoie sa mai spun alta si m-au trecut. Era primul meu examen important, dupa treapta a doua de liceu si bacalaureat. Eram 200 de candidati pe un loc, iar majoritatea candidatilor mai daduse de cateva ori examen la institut.

Intai ai debutat in teatru sau in film? Ce rol ai avut? Povesteste-ne cum a fost la primul casting, cum ai reusit sa iti controlezi emotiile.

Am debutat intr-un serial TV, care s-a numit „Eroii nu au varsta, in regia lui Mihai Constantinescu si Dan Mironescu, in 1984. Initial, am fost ales de regizorul Mihai Constantinescu, care m-a vazut intr-o vacanta la Cumpatu, fara sa stie ca sunt baiatul lui Stefan Banica, culmea, fiind amic bun cu taica-miu, si mi-a spus ca am fata de film. Doar ca debutul a fost undeva in planul trei al cadrului, pe o pluta, mai bine zis interpretam un fel de „umbra, care putea fi oricine. Basca, dupa terminarea filmarii, m-au si uitat pe pluta aia, in mijlocul lacului. Personajul principal al scenariului, scris de Francisc Munteanu, era un pusti gen Pistruiatu, care, dupa doua saptamani de filmari, s-a imbolnavit de hepatita, si atunci s-a dat un casting pentru a fi ales alt actor, unde am fost si eu chemat. Si, uite-asa, m-am trezit, din „umbra de pe pluta, in rolul principal, jucand alaturi de Gheorghe Dinica, Aurel Giurumia, Nicu Constantin, Constantin Diplan si o gramada din actorii importanti de film din Romania. Asta a fost sansa mea. Nu mai tin minte nimic din castingul pe care l-am dat atunci.

Faptul ca esti fiul regretatului maestru Stefan Banica te-a ajutat in cariera sau dimpotriva, ai avut parte de impedimente?

Nu prea m-a ajutat. Mai ales ca eram pus sub o lupa permanenta, ca si ceilalti copii de actori la vremea aceea, care incercau sa faca aceeasi meserie ca parintii lor. Si imi amintesc ca, pentru aprobarea distributiei la filmul „Liceenii de catre comisia de cenzura pentru cinematografie, asa cum era pe atunci, regizorul Nicolae Corjos m-a trecut pe lista cu numele Stefan Bunicu, ca sa nu atrag atentia. Tot Nicolae Corjos este cel care mi-a scris numele pe ecran pentru prima oara Stefan Banica Junior. Fiul tau, Radu Stefan, iti calca pe urme si e atras de actorie. Cand si cum ai aflat despre aceasta pasiune a lui? Te asteptai la acest lucru? Este in plan sa jucati impreuna intr-un spectacol de teatru?

Este atras de actorie, intr-adevar, imi doresc sa descopar la el ca aceasta profesie este o pasiune, si nu o iubire trecatoare. Si, de ce nu?, daca ni se iveste ocazia, o sa jucam impreuna. Am fost cu el de la bun inceput, l-am inscris la un curs de teatru nu pentru a fi actor neaparat, ci pentru a se descoperi pe el insusi si pentru a castiga incredere in propriile lui forte. Am facut, insa, un videoclip impreuna, pentru cantecul „Pana la cer, de pe albumul meu „Picat din Luna, proaspat premiat cu Discul de Aur, lucru care ma bucura in contextul actual, cand vanzarea discurilor fizice a scazut vertiginos. Povestea clipului este inspirata dintr-o intamplare pe care am trait-o in adolescenta, iar fiul meu era cel mai potrivit sa ma „joace pe mine exact la varsta mea de atunci, care corespunde cu a lui de acum. E emotionant pentru noi si ma bucur ca am filmat acest videoclip impreuna. El apare in clip impreuna cu o colega de-a lui, de la clasa de actorie, Ioana Panainte, o fata foarte talentata. Videoclipul „Pana la cer a fost lansat si poate fi urmarit pe YouTube.

Fiica ta, Violeta, de ce domenii este atrasa? Cum esti ca tata de fata?

loading...
Violeta citeste foarte mult, este una dintre cele mai bune eleve din scoala ei, ii place sa cante, sa danseze si imi da senzatia ca, orice va alege sa faca in viata, va reusi. Sunt foarte fericit ca sunt si tata de fata. Iar dorintele i se indeplinesc… dar nu tot timpul, tocmai ca sa invete ca nu i se cuvine totul, ca trebuie sa merite si sa respecte ceea ce parintii fac pentru ea. Asa cred ca e normal.

De-a lungul carierei, ai compus trei piese de suflet: cate una dedicata parintilor si una dedicata Violetei. In cat timp le-ai scris? A fost vorba despre inspiratie nocturna? Unde erai?

Sunt piese care au venit pur si simplu, texte care au curs, ca si cum mi le-ar fi dictat cineva de sus. Cantecele dedicate mamei si fiicei mele le-am compus acasa, asa s-a nimerit si, din cate imi aduc aminte, a fost o inspiratie „diurna.

Ai in plan o piesa pe care i-o vei dedica celui de-al treilea copil?

Nu am avut in plan nici piesele pentru mama, tata sau Violeta, ele au aparut atunci cand am simtit nevoia sa scriu. Ai impartasit fericita veste pe scena, cu publicul, in decembrie anul trecut.

Tu cum ai aflat ca vei fi din nou tata… de fetita sau de baiat?

Am aflat ca voi fi tata… la telefon! Fetita sau baiat, nu conteaza, un copil sanatos sa fie!

sursa: viva.ro

Comenteaza articolul

comments

loading...

Despre Edi Bumbescu

facebook-profile-picture
Contact: office@yabbmusic.ro

COMPANIA utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close