Institutul Villa Pierrefeu din Montreux este ultima scoala de maniere din Elvetia. In engleza se numeste „finishing school” si s-ar traduce brut „scoala de finisare”. Acolo ajung femei din casele regale sau sotii de diplomati pentru a se pregati in protocol si eticheta. Andreea Stefanescu este una dintre absolventele acestei scoli.
Inainte sa te prezinti in fata unui specialist in eticheta, iti mai cercetezi o data hainele si recapitulezi regulile bunei-purtari. Cum intinzi mana cand faci cunostinta, cum te asezi pe scaun, ce perle’ scoti pe gura. Dar uiti tot ce ai recapitulat cand o intalnesti pe Andreea Stefanescu. Cu un zambet incantator, relaxat, o caldura anume, iti da incredere sa fii tu. Cand ai in fata un profesionist al manierelor, el are grija sa nu te faca sa te simti inconfortabil, nu e nazistul gesturilor necugetate. Si aflu care e motivul pentru care nu te loveste peste mana cand ridici ceasca de cafea de pe masa fara sa ridici si farfuriuta.
Genunchii ei se ating, picioarele sunt aproape lipite. Mana i se odihneste din cand in cand in poala, gesticuleaza moderat. Cu siguranta sunt multe „finisari” adunate de Andreea in multele scoli pe care le-a absolvit, dar tot nu pot sa o vad diferita pe Andreea Stefanescu de azi de cea de acum zece ani. Cand lucra ca webdesigner in Bucuresti. Atunci a pus un pariu fara miza cu colegii ei de munca. Mai degraba, a fost o provocare lansata de baieti sa se duca la interviul de recrutare al unei companii aeriene din Orientul Mijlociu. S-a dus cu trenul pana la Belgrad pentru interviul la Emirates, a fost acceptata si dupa nici o luna avea primul zbor spre Dubai, ca insotitoare de zbor. „Eu n-am visat sa fiu stewardesa. Am ajuns in meseria asta dintr-un pariu si m-am indragostit de ea. Am calatorit in 89 de tari si in general oamenii se duc sa vada locurile, obiectivele turistice, eu am preferat sa privesc oamenii. Intotdeauna ma duceam in locurile unde localnicii mancau, am vrut sa vad cat mai mult din felul cum isi traiesc viata, cum gandesc, ce ritualuri au si, cu fiecare destinatie noua, eram si mai fascinata de acest domeniu”, povesteste Andreea.
Pasagerii avionului regal erau atat de importanti, incat comportamentul nu avea voie sa iasa din norme. Trebuie sa stii sa asculti si sa nu iti impui propriile opinii, sa conferi calatorilor securitate si confort, aflu de la Andreea. Unii preferau ca echipajul sa nu cunoasca limba tarii lor pentru ca se discutau lucruri confidentiale. De altfel, contractele de confidentialitate erau foarte stricte. Si cand lucrezi la acel nivel, e foarte usor sa pierzi contactul cu realitatea. Asa ca stewardesele aveau un truc. „Suntem femei si in momentul in care vezi o lume care nu este a ta, e usor sa te desprinzi de realitate si sa crezi ca toate brandurile si toate diamantele, si toate conditiile de lux pe care le vezi fac parte cumva si din realitatea ta. Si in momentul acela se produce un declic in mintea fetelor. De aceea fetele care rezista in aviatia privata (se lucreaza o luna cu o luna), in luna in care nu lucreaza incearca sa se duca sa faca acte de caritate sau sa se duca in tara lor, ca sa vada alternativa vietii pe care o au la munca si sa ramana realiste”, povesteste Andreea. Tanara de 31 de ani, fiica de preot din Targoviste, nu a avut niciodata probleme sa ramana pe pamant, atunci cand luxul incerca sa slabeasca puterea gravitatiei.
sursa: libertatea.ro