Alex Dima este unul dintre cei mai apreciati jurnalisti din Romania, insa acesta ascunde o mare drama si o mare durere. Cand fetita lui, Sara, avea doar un si sase luni, el si-a pierdut sotia, care a fost rapusa de cancer. Si-a crescut singur fiica si cand vorbeste despre mama micutei se emotioneaza si acum pana la lacrimi.
In noiembrie 2008, prezentatorul emisiunii „Romania, te iubesc” de la Pro TV devenea cel mai fericit om de pe pamant. Sotia lui i-a adus pe lume o micuta printesa, pe nume Sara. Insa, cand parea ca se bucura de cele mai frumoase momente din viata lor, fericirea lor a fost curmata brusc, dupa doar un an. In decembrie 2009, Alex Dima primea cea mai cumplita veste din viata lui: sotia lui era diagnosticata cu cancer, in ultimul stadiu.
„Cand am aflat ce se intampla, chiar nu se mai putea face nimic. Am fost pe afara, prin strainatate. Din momentul in care am aflat, au mai fost sase luni.(…) Sotia mea era un om mult mai credincios decat sunt eu si mai ales dupa ce a aflat ca s-a imbolnavit imi punea niste intrebari…Imi spunea tu esti teolog, raspunde la intrebarile astea, erau oricum mult peste mine. Ne-am dus la un preot, la un duhovnic, ne duceam amandoi si ne spovedeam acolo. Este un preot foarte bun, probabil unul dintre cei mai buni din tara, este aici, in Bucuresti. Este si cel care ne-a casatorit. Foarte bun. (…) Si preotul, stand de vorba cu ea, dupa ce ea a murit, a venit si ne-a spus ca el de cand spovedeste, de foarte multi ani de zile, el nu a mai gasit un om care sa ii puna asa intrebari si sa vada lucrurile atat de clar cum le vedea ea. Si pentru mine, lucrul acesta a contat foarte mult”, a mai spus Alex.
„M-am dus acasa, unde era mama si dormea cu Sara. Am trezit-o, am luat-o in brate si am inceput o alta viata. (…) Sara stie tot ce s-a intamplat. A aflat treptat. Sotia mea spunea ca daca ar fi sa mor, si ea stia ca se va intampla acest lucru, as vrea sa mor acum cat copilul nu constientizeaza. Ea (Sara-n.r.) nu vorbea foarte bine la vremea aia. Punea intrebari, unde e mama si i-am zis ca a plecat la Doamne, Doamne. Daca mergeam cu ea la biserica, stia ca mergem la Doamne, Soamne si acolo e si mama. Dupa ce a crescut a inceput sa puna altfel de intrebari. Mi-a zis o data, cred ca avea doi ani jumatate-trei, m-a luat de mana si mi-a zis tu esti ca o mama pentru mine. Ne-am oblojit ranile unul la altul. Am incercat sa fiu si mama pentru ea…”, isi aminteste Alex, precizand: „Am fost un pic suparat pe Dumnezeu, dar nu am vrut sa fiu foarte suparat pentru ca stiam ca ea s-a dus acolo la El si as putea sa-i stric ei ploile acolo sus, fiind eu suparat aici jos”.
sursa: libertateapentrufemei.ro